Casa Peștera
Casa Peștera a fost primul adăpost pentru turiști ridicat aici, în Poiana Crucii, pe muntele Cocora, „în chiar inima masivului", aproape de centrul geometric al Bucegilor. A fost gândită să găzduiască confortabil 40–50 de persoane, la doi pași de Peștera Ialomiței și de schitul ei istoric.
A ridicat-o, în 1923, asociația „Hanul Drumeților", al cărei președinte era Mihai Haret, nepotul savantului Spiru Haret și întemeietorul mișcării turistice din România (de la asociație i-a rămas, la început, și numele de „Han"). În 1924 a fost botezată oficial Casa Peștera, și nu „Casa Cocora" după munte, fiindcă „Peștera" devenise numele întregului ținut.
Încă din start, misiunea a fost dublă: turism și protecția naturii (grădina alpină Cocora, visată ca primul parc național al României), plus cercetare. Interesul era deja mare: numărul vizitatorilor regiunii trecuse de 4.000 în 1923. Tot aici, Bucura Dumbravă a scris „Cartea Munților", primul ghid turistic din România.
„[…] construcția, în chiar inima masivului, a unui adăpost confortabil care să poată găzdui 40–50 de persoane este indispensabilă. Astfel a luat ființă Casa Peștera." Mihai Haret, „Peștera Ialomiței și Casa Peștera", 1924
