Începuturile ”Casei Peștera”
„Casa Peștera” a fost numele primului adăpost destinat turiștilor ridicat în Poiana Crucii din imediata apropiere a Mănăstirii Peștera Ialomiței. Inițiativa a aparținut lui Mihai Haret, nepotul savantului Spiru Haret. Mihai Haret este întemeietorul mișcării turistice din România și a fost Membru al Clubului Alpin Francez precum și Membru în Comitetul Societății Regale Române de Geografie
Construcția Casei Peștera a început în luna mai 1923. În toamna aceluiași an, mai exact la 21 septembrie a avut loc inaugurarea în prezența a peste 60 de iubitori de munte. Construită folosind exclusiv material lemnos din zonă, casa de adăpost era proprietatea asociației Hanul Drumețului, societate pe acțiuni înființată în 1921 și care va deveni în 1926 TCR Touring-Clubul României.
Din 1924 și până în primăvara lui 1925, cabana a fost extinsă și reamenajată, întrucât numărul turiștilor în Bucegi crescuse semnificativ și construcția inițială devenise neîncăpătoare mai ales pe timpul verii. La noua inaugurare au participat peste 200 de oameni, deși evenimentul a avut loc 29 iunie 1925, o zi de vară friguroasă și cu viscol. Printre cabanierii perioadei de început se număra și legendarul Niculaie Butmăloiu.
Până în 1930, ”Casei Peștera” i s-au adus îmbunătățiri în ceea ce privește confortul turiștilor, cât și posibilitățile de exploatare a cabanei, după cum susținea președintele Touring-Clubului României, Mihai Haret. Acesta mai nota pentru revista de cultură ”Boabe de grâu” în 1930: ”S-au făcut la zi reparaţiile necesitate de mările stricăciuni pe care în fiecare iarnă i le căşunează zăpezile, gerurile sau uraganele”
Casa Peștera avea „în anul 1930 40 de paturi cu somieră și cu saltele de lână, perne de fulgi și pături, totul repartizat în cinci camere la parter şi trei la mansardă. De asemenea, cabana avea și o sală de mese cu bibilotecă și muzeu în formare, o cameră pentru îngrijitor, o bucătărie și o pivniță. Într-un alt corp al ”Casei Peștera” se afla un grajd pentru vaci, un atelier, o cameră specială pentru fotografie și o cameră pentru călăuze, având 6 locuri.” din revista Boabe de grâu